Audiobook sau print: cum se trăiește altfel aventura fantasy?

Fiecare dintre noi consumă povești într-un fel sau altul. Eu, de exemplu, am fost mereu fascinat de greutatea cărții în mână, de mirosul acela specific al paginilor (mai ales când e carte nouă) și de gestul aproape ritual de a întoarce fiecare foaie. Dar sunt și zile când prefer să mă las purtat de o voce care îmi citește în căști, în timp ce mă plimb prin parc sau fac ceva prin casă.

Aici intervine ceva interesant. Când vine vorba de fantasy, de lumi pe care autorul le naște din nimic, de eroi care descoperă dintr-o dată că au puteri pe care nu le înțeleg, diferența dintre a asculta și a citi capătă o adâncime pe care nu mi-am imaginat-o la început. Am citit fantasy de prin liceu încoace, de la Tolkien până la Neil Gaiman, iar în ultimii ani am încercat și audiobook-urile. Și vă spun sincer, nu e deloc aceeași treabă. Nu vreau să spun că una e mai bună, doar că sunt… complet altfel.

Când cartea devine un ritual personal

Hai să pornim de la ceea ce mulți consideră varianta clasică. Cartea fizică, sau măcar e-book-ul pe care îl citești singur, cu ochii tăi. Am descoperit recent „Drumul catre o altă dimensiune” de Mihai Dan Bradu, și m-a lovit cât de mult contează modul în care citești o astfel de carte. Experiența devine un fel de ritual personal. Te așezi undeva, fie în fotoliu, fie în pat (eu prefer seara, înainte de culcare), și intri efectiv în lumea aceea pe care autorul a construit-o.

Și uite ce se întâmplă. Creierul tău preia controlul complet asupra ritmului. Citești mai încet când descrierile sunt complexe, te întorci câteva rânduri când îți scapă un detaliu important. În cartea asta, când Mihai (personajul principal) își vede palmele strălucind într-o nuanță albastră ciudată și realizează că are puteri pe care nu le înțelege, poți opri. Poți sta și să îți imaginezi exact cum arată albastrul acela. E ca albastrul cerului? Sau mai degrabă electric, vibrant? Tu decizi.

Asta îți oferă cartea printată. Control total asupra timpului tău. Când personajele ajung în fața acelei gropi misterioase din fabrica abandonată (scene care mi-au amintit de locurile pe care le explorăm și noi când eram copii), tu construiești în minte fiecare detaliu. Cum arată pereții ruginți? Ce zgomote se aud? Toate imaginile alea se nasc din ceea ce scrie autorul plus propria ta imaginație.

Mai e ceva pe care l-am observat după ani de citit. Cu cartea fizică ai pagina întreagă în fața ochilor. Vezi unde se termină capitolul, simți când ceva important se apropie doar din felul în care textul se așează pe pagină. Când dialogurile devin brusc mai rapide, când acțiunea se intensifică brusc, ochiul tău captează ritmul vizual. E ca și cum cartea îți șoptește ce urmează, fără să îți spună efectiv.

Vocea naratorului devine ghid în necunoscut

Acum, celălalt capăt. Audiobook-ul. Aici apare un element pe care cartea printată nu îl poate oferi niciodată, și anume vocea umană care îți povestește. Pentru fantasy asta poate schimba complet felul în care trăiești povestea.

Când asculți o carte fantasy narată profesionist (și subliniez profesionist, pentru că am ascultat și naratiuni proaste care îți omoară complet povestea), primești o interpretare deja făcută. Vocea îți spune cum sună Marcus, bătrânul acela misterios care stă ascuns de ani buni în groapă. Îți transmite frica lui Mihai când vede pentru prima dată felinele alea, creaturile alea înfricoșătoare cu ochi negri care par scoase dintr-un coșmar. Dialogurile capătă viață într-un fel pe care, sincer, mintea mea nu reușește să îl reproducă singură când citesc.

Un audiobook bun te poartă prin poveste ca pe valuri. Nu mai ești tu la comandă, ci naratorul devine ghidul tău. Și asta poate fi fantastic când vrei să te lași purtat complet, când nu mai ai energie pentru efortul activ al citirii. Mergi pe stradă, faci treburi prin casă, te plimbi, dar mintea ta e în altă dimensiune, alături de Mihai și prietenii lui, descoperind secrete vechi de când lumea.

În cartea asta de care vă vorbesc, sunt scene de acțiune serioase. Elicoptere care îi urmăresc pe protagoniști, gloanțe care șuieră, scene care, dacă le asculți narate de cineva bun, îți accelerează pulsul fără să îți dai seama. Ești absorbit total, fără nicio barieră între tine și poveste.

Imaginația personală sau imaginația ghidată

Aici devine foarte interesant. În cartea printată, imaginația ta e regină. Descrierile autorului sunt ca niște schițe în creion pe care tu le colorezi cum vrei. Când Mihai Dan Bradu descrie transformarea magică a sabiei în creion și a coifului de viking în șapcă (da, se întâmplă, și e o scenă tare mișto), în mintea ta poate apărea o explozie de lumină, sau poate o transformare lină. Depinde de tine complet.

Cartea printată îți dă libertatea să creezi personajele după chipul tău. Mihai poate arăta ca un prieten din copilărie. Polițistul Petre poate avea fața unui actor pe care îl place. Sau poate e o figură complet originală pe care mintea ta o construiește de la zero. Libertatea asta e neprețuită.

Cu audiobook-ul vine o interpretare deja făcută. Vocea naratorului îți sugerează totul: vârsta, caracterul, chiar și aspectul fizic. Când Marcus vorbește, naratorul îi dă o voce tremurată, plină de înțelepciune, și boom, ai o imagine clară în minte. Nu e neapărat imaginea pe care ți-ai fi creat-o singur, dar e puternică.

Care e mai bună? Păi… depinde ce cauți. Cartea printată te face într-un fel co-autor. Participi activ la construirea lumii. Audiobook-ul te face spectator la un spectacol deja regizat. Ambele au farmecul lor.

Conexiunea emoțională se construiește diferit

Am observat ceva ciudat de-a lungul anilor. Cărțile pe care le-am citit în format print mi-au lăsat amintiri vizuale extrem de puternice. Îmi amintesc exact unde eram fizic când am ajuns la scene importante. Cum arăta camera, cum stăteam, cum mă simțeam. Cartea se ancorează în experiența ta fizică reală.

Cu audiobook-urile e altfel. Amintirile sunt mai cinematografice. Îmi amintesc scenele ca și cum le-aș fi văzut într-un film. Vocea naratorului devine coloana sonoră, iar emoțiile par mai intense în momentul ascultării, dar cumva mai puțin ancorate în realitatea fizică.

Pentru o carte precum „Drumul către o altă dimensiune”, care joacă constant cu ideea de porți către alte lumi și dimensiuni paralele, diferența asta devine aproape… meta, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Cartea printată îți dă o ancoră solidă în lumea reală în timp ce explorezi lumi imaginare. Audiobook-ul te desprinde complet, te face să plutești între dimensiuni, exact ca personajele.

Ritmul lecturii contează enorm

Hai să vorbim despre ritm, că e foarte important la fantasy. Într-o carte de genul asta, ritmul narațiunii trebuie să fie variat. Scene de acțiune care curg repede și te țin cu sufletul la gură. Momente mai lente cu descrieri de lumi magice, cu conversații filozofice între personaje care construiesc universul. Toate astea trebuie să curgă natural.

Când citești singur, controlezi perfect ritmul. Scenele de acțiune le înghiți aproape fără să respiri, ochii zbor peste rânduri. Descrierile complexe le savurezi încet, le cântărești. Te poți întoarce oricând la un pasaj care nu ți-a fost clar prima dată. Flexibilitatea asta e fantastică.

La audiobook, naratorul stabilește ritmul. Un narrator experimentat știe când să accelereze, când să încetinească. Problema e că ritmul lui nu se va potrivi întotdeauna cu ritmul tău natural. Poate o scenă de luptă îți vine prea repede și pierzi detalii. Sau o descriere lungă îți vine prea lentă și începi să te plictisești. Da, poți da rewind sau forward, dar nu mai e la fel de fluid.

Fantasy-ul românesc merită ambele tratamente

Acum, context local. Fantasy-ul românesc e în plină renaștere. Autori tineri, plini de energie, creează lumi care îmbină folclorul nostru cu elemente universale. Mihai Dan Bradu e unul dintre ei. La 19 ani a scris cartea asta, și sincer, sunt impresionat. Construiește o poveste captivantă, cu suspans real și personaje care rămân cu tine după ce termini de citit.

„Drumul către o altă dimensiune” o găsiți și pe Carturesti.ro, și pe Libris.ro, deci e accesibilă. Și aici apare întrebarea: o iei în format print sau digital? Cum trăiești mai bine aventura?

Cartea are 174 de pagini. E perfectă pentru un weekend. În format print, devine ceva tangibil. Ceva ce poți dărui, împrumuta, recomanda. Devine parte din biblioteca ta fizică, un obiect care îți amintește de aventură. Pentru un tânăr cititor care își începe colecția de fantasy românesc, asta poate fi un moment important.

Dacă ar exista versiune audiobook (deocamdată nu există, din câte știu), experiența s-ar schimba complet. Ar putea fi ascultată de adolescenți în drum spre școală, ar transforma timpul din autobuz într-o aventură. Ar ajunge și la persoane cu probleme de vedere sau dislexie.

Imersia completă sau multitasking-ul plăcut

Alt aspect interesant e gradul de imersiune. Când citești fantasy în format print, trebuie să fii prezent complet. Nu poți face altceva. Ochii ocupați, mintea dedicată textului. Pentru mulți, atenția completă asta e un lux pe care nu și-l pot permite prea des.

Audiobook-ul rezolvă problema asta, dar creează altceva. Poți asculta făcând treburi prin casă, alergând, în naveta zilnică. Sună perfect, nu? Ei bine, nu chiar. Am citit undeva că atunci când faci mai multe lucruri simultan, gradul de absorbție scade considerabil. Asculți cartea în timp ce faci curat, dar pierzi detalii subtile, conexiuni importante.

La fantasy, unde construcția lumii e complexă și fiecare detaliu contează, pierderea asta poate fi semnificativă. Când autorul menționează la început un detaliu despre un obiect magic care devine crucial la final, dacă tu în momentul acela aspirai sau te gândeai la lista de cumpărături, șansa să îl observi e mică.

A doua lectură aduce alt tip de plăcere

Cărțile bune de fantasy merită citite de mai multe ori. La a doua lectură descoperi lucruri pe care le-ai ratat. Conexiuni subtile, prefigurări ingenioase, detalii care capătă sens nou când știi finalul. Aici cartea printată e imbatabilă. Răsfoiești rapid înapoi, compari pasaje, marchezi pagini.

Cu audiobook-ul, revenirea la momente specifice e mai complicată. Trebuie să îți amintești aproximativ în ce capitol era pasajul, să navighezi prin timeline. E posibil, dar nu la fel de natural ca atunci când răsfoiești o carte fizică.

Pe de altă parte, a reasculta un audiobook aduce plăceri pe care o re-citire nu le oferă. Știind deja povestea, te concentrezi pe interpretarea naratorului, pe subtilitățile vocale. Devine mai aproape de a revedea un film favorit decât de a reciti o carte.

Prețul și accesibilitatea contează

Să fim și practici o secundă. O carte fizică precum „Drumul către o altă dimensiune” costă undeva între 30 și 50 de lei, depinde de librărie și ce oferte sunt. E-book-ul, dacă există, costă puțin mai puțin. Audiobook-urile, din păcate, sunt mai scumpe în România, dacă există deloc pentru titlurile locale.

Pentru un cititor care consumă mult fantasy, abonamentele la platforme de audiobook-uri pot fi soluție. Dar pentru literatura română, oferta e încă săracă. Majoritatea titlurilor, inclusiv cartea asta a lui Mihai Dan Bradu, sunt disponibile doar în format fizic sau digital.

Și poate că nu e chiar rău. Pentru o carte de debut a unui autor tânăr, experiența de a o citi în propria ta voce interioară, de a descoperi personajele în ritmul tău, poate crea o conexiune mai profundă. Devii parte din nașterea universului ăsta ficțional.

Ce alegem când alegem formatul

La urma urmei, decizia între audiobook și print nu e doar despre comoditate. E despre ce fel de relație vrei cu povestea. Vrei să fii co-creator, participant activ care își pune amprenta pe lumea imaginată? Atunci cartea printată e alegerea ta. Vrei să te lași purtat de o voce, să experimentezi povestea ca pe un spectacol audițiv? Atunci audiobook-ul ar fi perfect.

Pentru „Drumul către o altă dimensiune”, care joacă cu ideea de transformare și descoperire de sine, ambele formate ar putea oferi experiențe valoroase. Cartea printată îți permite să urmărești propria transformare alături de Mihai, să descoperi în ritmul tău secretele dimensiunilor paralele. Audiobook-ul, dacă ar exista, ar transforma povestea într-o aventură pe care ai putea-o lua oriunde cu tine.

Un gând final

Nu există răspuns corect. Unii cititori jură pe cartea fizică, pe senzația paginilor între degete. Alții nu își mai imaginează viața fără audiobook-urile care îi însoțesc zilnic. Iar mulți dintre noi ne aflăm undeva la mijloc, alegând în funcție de carte, de moment, de context.

Pentru fantasy-ul românesc, pentru cărți ca aceasta, recomandarea mea personală e să începi cu formatul print. Ia-ți timp, așază-te confortabil, creează-ți propriul cinematograf mental. Susține autorul român, comandă cartea de pe Carturesti.ro sau Libris.ro, oferă-ți luxul unei lecturi liniștite.

Apoi, dacă îți place povestea și vrei să o retrăiești, dacă apare versiune audio, încearcă și pe aceea. Compară experiențele. Vezi cum aceeași poveste devine două aventuri distincte.

Fie că asculți sau citești, important e să citești. Literatura fantasy română merită atenția noastră, indiferent de format.

Cartea „Drumul către o altă dimensiune” a fost scrisă de Mihai Dan Bradu și publicată în 2024 de Editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca. Face parte din colecția Cărțile Copilăriei și este prima din seria Călătorie spre început. Are 174 de pagini și poate fi achiziționată atât de pe Carturesti.ro, cât și de pe Libris.ro. ISBN-ul este 978-630-311-221-3.

Povestea urmărește aventura lui Mihai, un adolescent de 13 ani care descoperă că are puteri supranaturale după ce cade într-o groapă misterioasă dintr-o fabrică abandonată. Alături de un grup de personaje memorabile, pornește într-o călătorie periculoasă spre o dimensiune paralelă, învățând lecții despre curaj, prietenie și acceptarea propriei identități.

Autorul, Mihai Dan Bradu, avea doar 19 ani când a scris cartea, reușind să creeze un univers fantasy complex care îmbină elemente tradiționale ale genului cu o perspectivă proaspătă și originală.