Plasa de umbrire este recomandată pentru solariile pe timpul iernii?

Iarna într-un solar seamănă puțin cu o casă de vacanță în extrasezon. În zilele liniștite ai impresia că totul doarme, iar în cele cu soare puternic, plasticul prinde viață și se încinge, ca și cum ar fi august. Aici apare și dilema: plasa de umbrire, atât de iubită vara pentru că domolește arșița, mai are loc în poveste atunci când temperaturile scad sub zero, iar lumina devine marfa cea mai prețioasă? Tentant e să spui că, în marea majoritate a situațiilor, iarna vrem lumină la maximum.

Doar că viața în solar nu se scrie cu alb și negru. Există zile, culturi, poziționări și nevoi specifice care transformă plasa de umbrire într-un aliat discret, folosit pe porțiuni, temporar, cu cap.

Lumina, combustibilul care nu poate fi irosit iarna

Dacă ar fi să alegem un singur „îngrășământ” pentru sezonul rece, acela ar fi lumina. Fără ea, plantele nu au cum să producă energie, iar ritmul creșterii se frânează. În România, iarna vine cu zile scurte, un soare aflat jos pe cer și o intensitate luminoasă modestă. În acest context, o plasă de umbrire permanentă devine o pătură pusă peste o carte pe care tocmai vrei s-o citești. Oricât de caldă ar fi pătura, n-ai cum să mai vezi rândurile bine. Așa se explică de ce, în mod obișnuit, nu recomand acoperirea continuă a solarului cu plasă de umbrire în ianuarie sau februarie, când fiecare minut de lumină contează.

Totuși, sunt acele zile cu cer senin, după o noapte geroasă, când soarele apare brusc și plasticul începe să „fiarbă”.

Aici, folosită punctual, plasa de umbrire poate tempera supraîncălzirea de la prânz. Uneori, în miez de iarnă, înăuntru ajungi la 20–25 de grade, apoi, spre seară, temperatura cade din nou spre zero. Aceste oscilații mari obosesc plantele, iar un ecran de umbrire tras două-trei ore, la vârf de radiație, atenuează vârful termic fără să fure prea multă lumină per total.

Plasă de umbrire sau ecran termic: aceeași familie, roluri diferite

Plasa de umbrire clasică este un material țesut, cu diferite grade de acoperire, care taie un anumit procent din radiație. Ecranele termice, în schimb, sunt concepute să reducă pierderea de căldură pe timp de noapte, printr-o țesătură mai densă sau cu inserții reflectorizante. Iarna, dacă scopul tău este să ții căldura înăuntru după apus, un ecran termic sau chiar o folie cu bule și o pânză agril peste cultură sunt mai potrivite decât o plasă de umbrire.

Plasa lasă căldura să urce și nu are cum să fie un pulover adevărat, e mai degrabă un fular aerisit.

Dacă e să rezum pe scurt, plasa de umbrire are sens pe lumină puternică, ziua, când vrei să reduci excesul de radiație și să eviți supraîncălzirea. Pe întuneric sau la apus, când urmărești să păstrezi câteva grade în plus, ecranul termic sau o acoperire flotantă peste rânduri joacă rolul principal.

Culturi care apreciază o pauză de soare

Nu toate plantele iubesc același fel de iarnă. Salata, spanacul, valeriana sau unele plante aromatice merg bine cu lumină multă, dar se necăjesc când trec brusc de la frig la cald. În zilele de ianuarie cu soare puternic, frunzele pot suferi arsuri de iarnă, un fel de bronz neplăcut care se vede în pete albicioase sau transparente. O plasă de 20–30 la sută trasă în miezul zilei reduce vârful de radiație și protejează frunza, fără să îți taie din producție. Răsadurile și plăntuțele proaspăt repicate sunt și mai sensibile. În primele zile după mutare, un ecran de umbrire le ajută să respire, să nu transpire excesiv, să nu se ofilească în miezul zilei doar pentru că afară cerul e curat.

Culturile lemnoase sau semilemnoase iernate în solar, cum sunt citricii pitici, dafinul sau mușcatele salvate pentru primăvară, apreciază o lumină difuză. Aici plasa de umbrire cu fir deschis la culoare, instalată la interior, oferă o baie uniformă de lumină, fără străluciri care să supraîncălzească local. Diferența dintre umbrire și lipsă de lumină se simte la internodii: dacă tulpinile se alungesc exagerat, e clar că ai tăiat prea mult din soare.

Exterior sau interior, fixă sau mobilă

Iarna, greutatea zăpezii complică orice material fixat la exterior. O plasă de umbrire montată pe învelișul solarului riscă să rețină zăpada și să pună presiune pe structură. De aceea, mai sigur este un ecran la interior, pe un cablu, o țeavă sau un sistem simplu de șine, care se poate trage la nevoie și strânge rapid. Acolo zăpada nu are cum să se adune, iar manevrarea devine o chestiune de minute.

Există și soluția parțială: plase înguste, puse doar pe capetele solarului sau pe laterala sudică, ca o vizieră. Astfel, filtrezi lumina când soarele e jos și lovește direct, dar nu blochezi lumina difuză din restul zilei. Mulți grădinari folosesc plasa iarna ca paravent la ușile de capăt. Când deschizi pentru aerisire la prânz, curentul rece este spart, iar schimbul de aer se face mai blând. Plasa nu ține loc de ventilare, dar o îmblânzește puțin, cât să nu simți curentul ca pe o palmă rece.

Umiditate, condens și mucegai

Un alt motiv invocat pentru umbrire în ianuarie este condensul care picură de pe interiorul foliei. Plasa, așezată orizontal la interior, poate capta o parte din aceste picături și le face să se scurgă pe margini, nu direct pe frunză.

Nu e o soluție miraculoasă, însă la culturile sensibile la Botrytis fiecare picătură care nu ajunge pe frunză e un pas în față. Totuși, ventilația inteligentă rămâne cheia. Mai bine deschizi puțin la prânz, chiar dacă afară e rece, decât să lași aerul să stea. Plasa de umbrire nu rezolvă de una singură umezeala, doar ajută un pic la confort.

Câtă umbrire e prea multă iarna

Dacă ai ajuns la 50–60 la sută umbrire în ianuarie, aproape sigur tai elanul plantelor. Semnul se vede repede: frunze palide, stagnare, tulpini care caută lumina. Iarna, dacă te tentează plasa, alege un procent mic, cam 15-30 la sută, și folosește-o ca pe o perdea pe care o tragi doar când soarele arde rece. În rest, lasă lumina să intre până la ultima rază. Cine a încercat o plasă deschisă la culoare a observat și un efect plăcut de difuzie, lumina se împrăștie și umbrele dure dispar. Plasele foarte închise, negre, sunt mai potrivite vara, când chiar vrei să domolești lumina decisiv, nu iarna, când fiecare rază contează.

Când plasa de umbrire nu e deloc răspunsul

Sunt situații în care tentația de a pune „ce avem la îndemână” duce la alegeri greșite. Când te lupți cu îngheț la sol, plasa nu te ajută. Aici intră în scenă pânza agril, clasicul material nețesut așezat direct peste plante, care păstrează câteva grade bune la firul ierbii. Sau sticle cu apă încălzite la soare, căldură reziduală, pat cald, toate sunt strategii mai eficiente decât un strat de umbrire. Când plasticul e vechi și pierde căldură, schimbarea foliei sau o dublă folie cu pernă de aer bate orice plasă. Iar când solul este obosit, rădăcina nu minte: mai utilă este o mulcire corectă și un sol bine aerat decât un filtru de lumină.

O zi de iarnă în solar, pe înțelesul plantelor

Imaginează-ți o salată verde, cu frunze ca niște palme mici întinse spre cer. Dimineața, după o noapte friguroasă, are nevoie de soare ca de un ceai cald. Pe la prânz, dacă soarele pune reflectorul fix pe ea, frunza se poate încinge, transpirația urcă brusc, stomatele se închid, iar ritmul fotosintezei se ciupește. Aici, proprietarul solarului trage ușor plasa, ca o perdea subțire, două ore, cât să netezească vârful. După-amiază, perdeaua se strânge, aerul circulă, soarele scade, iar planta rămâne cu energia pe care a produs-o, nu cu amintirea unui șoc.

Concluzie sinceră, din teren

Dacă ar fi să păstrez o singură idee, ar suna așa: iarna nu alergăm să montăm plasa de umbrire peste tot, ci ne uităm la zilele cu soare tăios și la culturile sensibile, iar acolo o folosim ca pe un instrument fin, nu ca pe un zid. În rest, lumină cât cuprinde, aerisire atentă, protecție termică noaptea și răbdare. Grădinăritul de iarnă seamănă cu o conversație la gura sobei, cu pauze și cuvântul rostit la timp. Plasa își are locul ei, dar nu este vedeta sezonului.

Iar dacă ți-ai propus să îți completezi trusa pentru solar, să încerci o plasă deschisă la culoare pentru interior sau un sistem ușor de culisat, e bine să știi că ai la un clic distanță un loc prietenos de unde poți comanda tot ce-ți trebuie.

Poți intra rapid aici și ai acces la variante pentru orice buget, dar și la idei care te ajută să alegi mai simplu.

Mic ghid personal, de luat cu tine în solar

Diminețile senine, după nopți reci, sunt momentele în care merită să te gândești la umbrire parțială pentru prânz, mai ales dacă ai răsaduri tinere sau frunze subțiri. Evită plasele groase iarna, folosește-le mai degrabă ca perdea mobilă. Ai grijă la zăpadă dacă montezi ceva în exterior și nu te teme să ridici plasa de câte ori norii o iau de pe cer. În final, cel mai bun sfat rămâne să-ți asculți propriul solar.

Îți spune imediat, în felul lui, când îi este bine: frunze ferme, culori curate, ritm liniștit. Când se încruntă, când transpiră sau stagnează, înseamnă că vrea altfel de lumină, altfel de aer, altfel de atenție. Iarna în solarii e o artă a măsurii, exact ca gătitul pe îndelete. Plasa de umbrire, folosită cu măsură, poate fi exact acel gest mic care schimbă ziua în bine.